marți, 2 iulie 2013

Drum in doi

Ce e viata? E un drum , pe care fie ca il parcurgi singur fie ca il parcurgi alaturi de cineva , trebuie parcurs.Este plin de obstacole, bucurii, suparare , fericire si bineinteles ,dragoste. Dar atunci cand intalnesti o persoana care este dispusa sa mearga pe acelasi drum cu tine , atunci este cu totul si cu totul fabulos.

La inceputul fiecarei relatii spunem ca totul va fi bine ,  ca stiim noi pe undeva prin sufletul nostru ca asa va fi , dar nu de multe ori iese cum vrem noi.Insa , dupa 5 luni in care fiecare zi a fost ca prima zi , fara certuri si fara reprosuri ,cu discutii asa cum au toti oamenii , dubiile incep incetul cu incetul sa dispara,  iar siguranta ce ia locul dubiilor este atat de placuta incat iti vine foarte greu sa crezi ca se intampla. De ce scriu acum toate astea? Pentru ca asa simt...Rareori simt ca ar trebui sa scriu ceva , insa acum o fac.

Mereu am cautat in jurul meu persoane cu care sa imi parcurg drumul si cu care sa imi impartasesc idei si principii si chiar sentimente.Nu am fost decat dezamagita de ce am gasit , asta pana acum , cand in sfarsit o persoana este capabila sa renunte la propriul orgoliu ca sa ne mearga bine.Durerea lui e si a mea , placerea lui e si a mea si fericirea lui e si a mea , si invers.Cum l-am cunoscut? Aici vine partea haioasa. Acum mult mult timp , in timpul unei sedinte de coaching cu profesorul meu de matematica , acesta m-a intrebat ce vreau de la viata asta in clipa de fata , ce imi lipseste si tanjesc cu ardoare.Si i-am raspuns: "O relatie , o relatie cu respect si comunicare.Un om care sa fie langa mine si in care sa imi pot pune baza.Un baiat cu care sa pot discuta si care sa stie sa fie barbat atunci cand de asta am nevoie.Un baiat cu care sa imi pot face planuri si sa nu fiu singura care face asta.Un baiat nu mult mai inalt ca mine , dar mai inalt.Un baiat care sa caute ce caut si eu si anume stabilitate si dragoste adevarata." M-a pus sa scriu pe o foaie toate aceste lucruri ca sa nu le uitam , si ne-am continuat sedinta. Pe langa acest lucru , m-a rugat ca in fiecare zi sa imi imaginez cum ar fi sa am asa un om langa mine.Zis si facut . Peste 3 luni sau ceva de genul asta , sunt bagata pe facebook de un baiat pe care il aveam demult in lista de prieteni , dar cu care nu vorbisem pana acum.Si de aici s-a ajuns la o relatie frumoasa de 5 luni.Dupa 3 luni de relatie , la meditatii l-am rugat pe profesorul meu sa imi arate ce scrisesem pentru ca nu prea mai tineam minte si eram curioasa si am fost uimita sa vad ca omul cu care eram se potrivea cu ceea ce scrisesem aproape perfect.Atunci am stiu , ca asa a fost sa fie.El era cel care trebuia sa ma salveze din situatia mizerabila in care eram.Si a facut-o.Nu stiu cum as fi fost acum daca nu l-as fi cunoscut pe el ,insa ma bucur ca l-am cunoscut si m-a ajutat sa ma regasesc.

Am mereu impresia ca nu ii multumesc suficient , ca nu ii arat destul cat de mult il iubesc.El imi spune ca nu este asa ,dar eu tot simt ca asa este.Ce e drept , mereu putem face mai mult ,mereu se poate mai bine.

Acum am un drum si un partener si stiu ca daca luptam ne putem face viata asa cum vrem sa fie.Pentru ca impreuna , totul este mai bine si mai usor.

marți, 5 martie 2013

Hello love

Hello Love , we meet again! Si inca o data , m-am indragostit...De aceasta data parca mai mult , parca mai bine , parca diferit , parca in alt sens , parca e ceva ce nu am mai avut pana acum. Sunt constienta si de faptul ca , asa am zis si ultima data.Imi facusem planuri si ganduri si imagini si am ajuns sa fie toate spulberate printr-o singura conversatie la telefon care a fost mai mult un monolog rapid prin care se dadea cu piciorul la tot.Diferenta intre atunci si acum este ca , acum nu visez doar eu.Acum viseaza si el , acum visam amandoi.

Daca atunci doar eu voiam doar eu visam si doar eu ma luptam , pentru ce inca nu stiu , acum nu este asa.Acum suntem in sfarsit doi.Doi oameni , doua suflete , doua inimi in care arde aceeasi dorinta si anume aceea de a fi impreuna.

O sa incep iar sa vorbesc ca o persoana indragostita , dar pana la urma asta sunt.Un suflet indragostit bantuind pamantul.

Cu el , ma simt in siguranta , simt ca ma pot baza pe el si ca este mereu acolo pentru mine.Nu ma minte si are incredere in mine , ma sustine si ma protejeaza.Ma trateaza ca pe printesa lui.Ma rasfata , ma alinta si nu imi spune pe nume , ci imi spune "iubita" sau alte astfel de apelative. Isi petrece fiecare secunda pe care o are cu mine , ceea ce pentru mine inseamna enorm. Pana si la liceu , in pauze, sta cu mine de fata cu toti prietenii lui.Ma cauta cu privirea prin multime si vine la mine.Asta mi se pare mirific , nu isi poate nimeni imagina cat de mult insemana pentru mine.Unii ar intreba "De ce?" , iar eu le-as raspunde: "Pentru ca un astfel de gest dovedeste faptul ca vrea sa stea cu mine , ca tine la mine , ca insemn ceva pentru el si ca nu sunt doar o alta persoana din cercul lui de prieteni."

Uneori ma simt ciudat , ma simt chiar foarte ciudat pentru ca am impresia ca nu este normal sa te porti asa de dragut cu o persoana ,  asta pentru ca pana acum nimeni nu s-a purtat asa cu mine si nu mi-a vorbit asa.Am senzatia ca e prea mult , ca nu merit si ca anumite lucruri le spune doar asa , ca sa fie spuse si ca sa ma faca sa am incredere in el.

O parte din mine , cea mai mare , este complet lipita de el si se gandeste non stop numai la el.Totul are legatura cu el totul se invarte in jurul lui si totul este mai frumos atunci cand este in preajma lui.Dar exista si o mica parte care are impresia ca este prea frumos ca sa fie adevarat.Oare chiar se poate ca un baiat sa se poarte asa frumos?Sa ii acorde prietenei lui atata atentie? Sa o complimenteze si sa o faca sa se simta atat de bine mereu fara sa aiba vreun interes ascuns? Sa ii zica ca o iubeste si chiar sa creada asta? Si acel baiat sa fie chiar al meu? Al meu si atat? Chiar suna ca si cum ar fi prea frumos ca sa fie adevarat.

Este incredibil cum cu cat trece mai mult timp , cu atat tin mai mult la el.De ce?As putea insirui o gramada de raspunsuri insa prefer sa spun doar atat: Pentru ca cu el pot construi un singur drum pe care sa mergem amandoi.

La inceput , aveam senzatia ca la prima cearta o sa se puna in discutie ideea despartirii.Imi era groaza de asta, gandul asta ma epuiza insa am descoperit ca de data asta nu e asa , pentru ca a disparut acel orgoliu complet nepotrivit . La un moment dat , unul din noi cedeaza si asa este normal sa fie , trebuie sa se ajunga la un echilibru , la o intelegere.Nu se poate ca numai unul sa aiba dreptate si celalalt sa greseasca.Oricat de mare ar fi problema , poate fi rezolvata. Acum ,frica aceasta a mai disparut.

Faptul ca el aduce in discutie viitorul nostru impreuna este extraordinar si imi acorda o siguranta enorma.Faptul ca acum el este cel care aduce ideea de viitor in discutie ma fascineaza.

Merg cu el pe strada de mana si cand nu este atent , sau cand este in fata mea , stau si il admir.Admir un om minunat , cu niste ochi in care pur si simplu te pierzi si care te imbata cu dragostea lor.Admir un baiat care este atunci in acel moment acolo cu mine , pentru mine si pentru noi.Care in clipa aceeas se gandeste la noi si nu la altceva sau altcineva.Admir persoana care la metrou ma fereste de curent pentru ca stie cat de repede racesc si pentru ca este protectiv , iar eu sunt printesa lui.Admir omul care mi-a facut fricile sa dispara...pana si cele mai mari . Admir omul cu care pot vorbi deschis despre orice , oricand.Cu care ma pot exprima in modul meu nebunesc si uneori chiar pervers fara ca el sa aiba o reactie nepotrivita si fara sa se supere sau sa interpreteze gresit.Admir omul care nu imi spune niciodata ca nu poate vorbi , pentru ca isi poate face timp si cel mai important , vrea.

Atunci cand lupta doi , drumul e mai usor iar problemele se micsoreaza.
Noi doi ,avem o dragoste ciudata.De ce? Pentru ca a aparut brusc , fara nicio explicatie.O singura conversatie si totul a luat foc in noi. Dupa primele 10 minute , stiam ca o sa fim impreuna si stiam ca ne va fi bine , atat la greu cat si in perioadele frumoase.Niciunul din noi nu se astepta si nici nu voia o relatie la momentul respectiv.Insa a intervenit destinul si am stiut amandoi ca asa trebuie sa fie.

Cu cat ma uit mai mult la el...cu atat mai frumos si fermecator si extraordinar mi se pare...Vreau sa ma uit la el , pentru totdeauna.