marți, 2 iulie 2013

Drum in doi

Ce e viata? E un drum , pe care fie ca il parcurgi singur fie ca il parcurgi alaturi de cineva , trebuie parcurs.Este plin de obstacole, bucurii, suparare , fericire si bineinteles ,dragoste. Dar atunci cand intalnesti o persoana care este dispusa sa mearga pe acelasi drum cu tine , atunci este cu totul si cu totul fabulos.

La inceputul fiecarei relatii spunem ca totul va fi bine ,  ca stiim noi pe undeva prin sufletul nostru ca asa va fi , dar nu de multe ori iese cum vrem noi.Insa , dupa 5 luni in care fiecare zi a fost ca prima zi , fara certuri si fara reprosuri ,cu discutii asa cum au toti oamenii , dubiile incep incetul cu incetul sa dispara,  iar siguranta ce ia locul dubiilor este atat de placuta incat iti vine foarte greu sa crezi ca se intampla. De ce scriu acum toate astea? Pentru ca asa simt...Rareori simt ca ar trebui sa scriu ceva , insa acum o fac.

Mereu am cautat in jurul meu persoane cu care sa imi parcurg drumul si cu care sa imi impartasesc idei si principii si chiar sentimente.Nu am fost decat dezamagita de ce am gasit , asta pana acum , cand in sfarsit o persoana este capabila sa renunte la propriul orgoliu ca sa ne mearga bine.Durerea lui e si a mea , placerea lui e si a mea si fericirea lui e si a mea , si invers.Cum l-am cunoscut? Aici vine partea haioasa. Acum mult mult timp , in timpul unei sedinte de coaching cu profesorul meu de matematica , acesta m-a intrebat ce vreau de la viata asta in clipa de fata , ce imi lipseste si tanjesc cu ardoare.Si i-am raspuns: "O relatie , o relatie cu respect si comunicare.Un om care sa fie langa mine si in care sa imi pot pune baza.Un baiat cu care sa pot discuta si care sa stie sa fie barbat atunci cand de asta am nevoie.Un baiat cu care sa imi pot face planuri si sa nu fiu singura care face asta.Un baiat nu mult mai inalt ca mine , dar mai inalt.Un baiat care sa caute ce caut si eu si anume stabilitate si dragoste adevarata." M-a pus sa scriu pe o foaie toate aceste lucruri ca sa nu le uitam , si ne-am continuat sedinta. Pe langa acest lucru , m-a rugat ca in fiecare zi sa imi imaginez cum ar fi sa am asa un om langa mine.Zis si facut . Peste 3 luni sau ceva de genul asta , sunt bagata pe facebook de un baiat pe care il aveam demult in lista de prieteni , dar cu care nu vorbisem pana acum.Si de aici s-a ajuns la o relatie frumoasa de 5 luni.Dupa 3 luni de relatie , la meditatii l-am rugat pe profesorul meu sa imi arate ce scrisesem pentru ca nu prea mai tineam minte si eram curioasa si am fost uimita sa vad ca omul cu care eram se potrivea cu ceea ce scrisesem aproape perfect.Atunci am stiu , ca asa a fost sa fie.El era cel care trebuia sa ma salveze din situatia mizerabila in care eram.Si a facut-o.Nu stiu cum as fi fost acum daca nu l-as fi cunoscut pe el ,insa ma bucur ca l-am cunoscut si m-a ajutat sa ma regasesc.

Am mereu impresia ca nu ii multumesc suficient , ca nu ii arat destul cat de mult il iubesc.El imi spune ca nu este asa ,dar eu tot simt ca asa este.Ce e drept , mereu putem face mai mult ,mereu se poate mai bine.

Acum am un drum si un partener si stiu ca daca luptam ne putem face viata asa cum vrem sa fie.Pentru ca impreuna , totul este mai bine si mai usor.